Alegerea și rezultatul ei

În pasajul din Deuteronom 30:15-20 ne este prezentat un text în care Dumnezeu, prin Moise, sfătuiește poporul Israel să aleagă. Aceasta înseamnă că Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu capacitatea și puterea de a decide, dar și cu liberul arbitru. Acest adevăr îl putem observa încă din Grădina Eden, când Dumnezeu le-a poruncit primilor oameni să păzească poruncile Sale, însă i-a înzestrat și cu puterea de a decide. Textul ne arată că ei au decis și au ales, însă alegerea lor a fost numai spre răul personal și, împreună cu ei, au atras întreaga omenire.

Doar două opțiuni

În Deuteronom 30:15 și 19, Moise prezintă doar două opțiuni de alegere, și anume: viața și binele, moartea și răul. Nu există mai multe opțiuni. Asemenea lui Moise, Domnul Isus, în Matei 7:13-14, ne prezintă doar două căi: una ce duce spre Împărăția lui Dumnezeu, îngustă, și o alta ce duce spre depărtarea de Dumnezeu, o cale largă. Și în acest pasaj, Domnul Isus, cu toate că prezintă două căi și două posibilități de mers, totuși nu trece peste decizia omului, ci îi lasă acestuia puterea de a decide pe care cale să meargă. Rămânând tot în contextul Predicii de pe Munte, vom apela și la capitolul 6, unde Domnul Isus prezintă doar doi stăpâni: unul bun și unul rău. Din nou, Domnul Hristos lasă posibilitatea de a alege pe care dintre ei îl va venera și îl va urma omul (cf. Matei 6:24).

Ca să exemplificăm cele afirmate până acum, în 1 Împărați 18:21, Ilie mustră poporul apostat din vremea sa, datorită stării de decădere în care se afla. Poporul Israel, împreună cu regele Ahab și cu regina Izabela, se închina cultului lui Baal. În versetul 21, Ilie pune înaintea poporului doar două alternative: cine vrea să meargă după Baal, să meargă, iar cine vrea să meargă după Domnul, să meargă după Domnul. Ceea ce putem înțelege din cele scrise până aici este că nu există neutralitate, indiferență sau abținere. Fiecare dintre noi suntem puși în fața a două alternative de alegere: fie alegem să-L urmăm pe Dumnezeu, păzind poruncile Sale, fie ne întoarcem din drum prin neascultare, după cum afirmă Domnul Isus sfatul și poruncîn Matei 12:30, când spune: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea”.

Porunca Domnului

În Deuteronom 30:16, 19-20, Dumnezeu poruncea poporului lui Israel să-L iubească, iar ca dovadă a iubirii era păzirea poruncilor Sale. Cu alte cuvinte, exprimarea dragostei față de Dumnezeu se manifestă prin păzirea poruncilor Lui. O învățătură asemănătoare o găsim și în predicile Domnului Isus, mai exact în Ioan 14:15, când afirma: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele”. Ioan, în epistola sa, susține același adevăr când scria Bisericii: „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui” (1 Ioan 5:3).

Un aspect foarte important de reținut este faptul că doar poruncile lui Dumnezeu trebuie păzite în maniera în care El ni le-a lăsat. De ce este important acest aspect? Pentru că mulți vor să trăiască conform propriilor plăceri, conform propriilor opinii și stilului de viață, dar să dorească ca binecuvântarea lui Dumnezeu să o primească în viață. Însă acest lucru nu este posibil, după cum susține și profetul Isaia când vorbea despre falsa atitudine de închinare și de apropiere de Domnul. În Isaia 29:13 citim: „Domnul zice: «Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine»”. Revenind la mesajul Predicii de pe Munte, mai exact în Matei 7:21-23, Domnul Isus vorbea despre această categorie de oameni care se roagă, în mod posibil se manifestă și daruri spirituale, dar totuși aleg să nu păzească poruncile lui Dumnezeu. Pentru acești oameni, Domnul Hristos a dat un verdict destul de înfiorător, și anume depărtarea de Sine: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine”. Această pedeapsă nu are în vedere doar viața aceasta, ci este și una eshatologică. În momentul în care Domnul Isus va reveni, El va alege să-i primească în Împărăția Sa doar pe aceia care au făcut voia lui Dumnezeu, păzind și împlinind poruncile Lui.

Rezultatul alegerii

Revenind la textul din Deuteronom 30, mai exact la versetele 16-18, Moise prezintă și rezultatul alegerii. Dacă alegem viața (termenul viața este o expresie ebraică ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu) Dumnezeu a promis că ne va binecuvânta atât în viața aceasta, cât și în cea care urmează după ea, adică în Împărăția lui Dumnezeu. Iar dacă vom alege moartea, adică despărțirea de Dumnezeu, Moise susține că vom avea parte de blesteme, în viața aceasta, iar în cea de după despărțirea de Dumnezeu. În această privință, Noul Testament este întru totul de acord. În Galateni 6:7-8, apostolul Pavel afirmă următoarele adevăruri: „Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit». Ce seamănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică”.

Ca să exemplificăm, aducem în atenție două pasaje biblice. Primul pasaj biblic este din Vechiul Testament, mai exact Genesa 2-3. Neascultarea primilor oameni a avut consecințe înfiorătoare, și anume, pe lângă faptul că au fost alungați din Grădina Eden, unde se puteau bucura de creația lui Dumnezeu și de Însuși Dumnezeu, au adus și păcatul în lume, și prin păcat moartea, care a trecut asupra tuturor oamenilor, conform Romani 5:12. Domnul Isus prezintă în Luca 15:11-25 un pasaj în care un tânăr a ales să-și urmeze calea, iar această cale l-a condus spre depărtarea de tatăl său și de casă.

Prin urmare, Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu capacitatea de a decide. Nu numai atât, i-a pus în față doar două opțiuni: binele și răul. Porunca Domnului este să alegem să-L iubim pe Domnul, păzind poruncile Sale, făcând astfel voia Lui. Pentru că, într-un final, Dumnezeu ne va judeca nu doar după viața trăită în trup, ci și după deciziile bune sau rele pe care le-am luat în viață. De fapt, viața trăită este rezultatul deciziilor.