Ce este păcatul?
Aș dori, în cele ce urmează, să răspund la întrebarea: ce este păcatul? Pentru aceasta, ne vom folosi de textul Sfintelor Scripturi. Vom încerca să argumentăm că există un șir logic plecând din Vechiul Testament și ajungând până în Noul Testament. Considerăm, pe baza afirmațiilor Domnului Isus, că Vechiul Testament nu a fost abrogat, ci continuă să fie relevant pentru comunitatea creștină de astăzi.
Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci, adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile (Matei 5:17-18).
Apelând la dogma și învățătura bisericii primare, mai exact la învățăturile apostolului Ioan, putem afirma că păcatul este încălcarea Legii lui Dumnezeu: „Oricine practică păcatul încalcă și Legea; căci păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3:4). Termenul grec pentru „fărădelege” este anomia (ἀνομία). Anomia este adesea pusă în legătură cu termenul ebraic Torah. Iar Torah se traduce mai corect prin „învățătură”, nu doar prin „lege”, așa cum apare frecvent în limba română. Desigur, cele cinci cărți ale lui Moise conțin atât legi, cât și porunci pe care Dumnezeu le-a dat pentru a fi respectate.
Apostolul Pavel face următoarea afirmație: „Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta dacă Legea nu mi-ar fi spus: «Să nu poftești!»” (Romani 7:7). Ceea ce dorește apostolul Pavel să sublinieze este faptul că Torah are, printre altele, și rolul de a descoperi păcatul.
Același apostol Pavel mai afirmă: „De fapt: «Să nu preacurvești, să nu furi, să nu faci nicio mărturie mincinoasă, să nu poftești», și orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» Dragostea nu face rău aproapelui; dragostea, deci, este împlinirea Legii” (Romani 13:9-10).
Vom apela, de asemenea, și la scrierile apostolului Iacov, care afirmă:
Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți. Dar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osîndiți de Lege ca niște călcători de lege. Căci, cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurvești”, a zis și: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii (Iacov 2:8-11)
