Închinătorii adevărați

Închinătorii adevărați: Ioan 4:21-26

Închinarea este în instinctul uman. Fiecare om se închină la un anumit „lucru”, iar acel „lucru” la care se închină omul este dumnezeul lui.

Dumnezeu interzice, în porunca a 2-a, închinarea înaintea oricărui lucru creat de El: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos de cât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești” (Exod 20:3-5).

Pe lângă aceasta Pavel afirmă că, omul trebuie să aibă o închinare plăcută înaintea lui Dumnezeu: „Fiindcă am primit dar o Împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică” (Evrei 12:28).

Ce înseamnă închinare?

a) Dedicare în slujba lui Dumnezeu

A te închina, în primul rând înseamnă a fi dedicat, consacrat în slujba lui Dumnezeu. Iată două versete care confirmă acest adevăr: „Ea a făcut o juruință, și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta, și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui, și brici nu va trece peste capul lui” (1 Samuel 1:11)

„Dar voi ziceți: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aș putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu” (Matei 15.5)

b) Respect, cinste, onoare

În al doilea rând, închinare înseamnă a da respect, a cinsti, a onora pe cineva; „Pe când încă vorbea ea cu împăratul, iată că a sosit proorocul Natan. Au dat de știre împăratului și au zis: „Iată că a venit proorocul Natan!” El a intrat înaintea împăratului și s-a închinat înaintea împăratului cu fața până la pământ” (1 Regi 1:22-23)

„Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntașii sinagogii, I s-a închinat și I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ți mânile peste ea și va învia” (Matei 9:18)

I. SE VOR ÎNCHINA TATĂLUI

În primul rând, Domnul Isus afirmă, că închinătorii adevărați se vor închina Tatălui: „Dar vine ceasul și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl” (Ioan 4:23)

După cum am afirmat în introducere, oamenii caută a se închina. Închinarea este în ADN-ul uman. De-alungul timpului, oamenii au schimbat închinarea la Dumnezeul Creator, închinându-se Creației Sale (Romani 1:19-25), iar aceasta este idolatrie. Din această pricină, Domnul Isus, afirmă că „închinătorii adevărați se vor închina Tatălui”.

În privința aceasta, Pavel afirmă, că închinarea lui este numai înaintea Tatălui. Iată ce afirma în cartea Efeseni: „Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos„ (Efeseni 3:14).

Prin Maleahi, Dumnezeu, avertiza preoții din timpul profetului, de închinarea greșită cu care veneau înaintea Lui. Preoții avea o doar o formă „închinare”, pe care Dumnezeu nu o accepta. Era o închinare, în care respectul și reverența față de Dumnezeu, lipsea din caracterul poporului. Iată ce afirma profetul: „Un fiu cinstește pe tatăl său și o slugă pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care M-i se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? zice Domnul oștirilor către voi, preoților, care nesocotiți Numele Meu și care ziceți: „Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?” (Maleahi 1:6)

Dumnezeu L-a trimis în lumea noastră, pe Unicul Său Fiu, pe Domnul Isus, ca să fie jertfa pentru păcatele noastre. El, Domnul Isus este Mesia Cel promis lui Israel. Din pricina aceasta, Mesia Isus afirmă: „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimes” (Ioan 5:22-23)

II. SE VOR ÎNCHINA ÎN DUH

„Dar vine ceasul și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh...” (Ioan 4:23). Multe interpretări s-au făcut pe baza acestei afirmații: „închinătorii adevărați se vor închina ... în duh”.

În opinia mea, închinarea în duh înseamnă a avea duhul înnoit adică a fi născut din nou!

Nicodim era o persoană religioasă, care manifesta o formă de închinare. Însă Nicodim, nu se închina lui Dumnezeu având duhul renăscut. Nicodim nu era născut din nou! Acest adevăr îl deducem din afirmația lui Isus: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:3).

Acest adevăr, este unul practic. Dumnezeu a vorbit în vechime prin profeți, că va aduce un timp în care, va reînnoii duhurile oamenilor. Iată ce este scris în profetul Ezechiel: „Le voi da o altă inimă și voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră și le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească și să împlinească legile Mele și ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor” (Ezechiel 11:19-20)

David a fost persoana care dorea o reînnoire a duhului când s-a rugat: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” (Psalmul 51:10).

Această lucrare o face Duhul lui Dumnezeu, atunci când suntem salvați de păcate. În momentul în care ne pocăim de păcate, ne punem încrederea în Dumnezeu, Duhul Sfânt ne naște din nou. Ne înnoiește starea lăuntrică a duhului nostru. Iată ce afirmă apostolul Pavel: „Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înoirea făcută de Duhul Sfînt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru” (Tit 3:4-6).

Concluzionez acest punct, cu următorul verset: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17).

III. SE VOR ÎNCHINA ÎN ADEVĂR

Următoarea formă de închinare corectă, prezentată de Domnul Isus este: „închinătorii adevărați se vor închina Tatălui ... în adevăr” (Ioan 4:23).

Când vorbim de adevăr, ne referim la Cuvântul lui Dumnezeu. După ce Domnul Isus, dă învățăturile Sale ucenicilor cu privire la Duhul Sfânt, se roagă lui Dumnezeu. În rugăciunea Sa, este redat următorul verset: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17).

Pe lângă afirmația Domnului Isus, psalmistul afirmă: „Dar Tu ești aproape, Doamne și toate poruncile Tale sunt adevărul” (Psalmul 119:151).

Închinătorii adevărați îl vor onora pe Dumnezeu, pe Tatăl, prin faptul că ascultă de poruncile Sale. Erau o categorie de farisei în timpul Domnului Isus, care îl onorau pe Dumnezeu doar de pe buze, nerespectând poruncile Sale. Iate ce citim despre acest fapt: „Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.” Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor și a paharelor și faceți multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră” (Marcu 7:6-9)

În concluzia acestui gând, o să citez din nou un verset, care de data aceasta, o să vedem câțiva oameni care trăiesc în adevăr, trăiesc după Cuvântul lui Dumnezeu. Iată ce citim din a doua epistolă a lui Ioan: „M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl” (2 Ioan 1:4). Ceea ce ne este revelat în acest verset este faptul că a umbla în adevăr înseamnă a umbla „după porunca pe care am primit-o de la Tatăl”.

Derek Prince: ÎNCHINARE LIBERĂ (1)

Derek Prince în broșura Închinare Liberă ne dezvăluie câteva principii biblice despre modul în care credincioșii ar trebuii să exprime închinarea înaintea lui Dumnezeu.

În prima parte a broșurii, ne prezintă un concept biblic de manifestare a închinării care cuprinde corpul. Iată ce afirmă Prince:

„Am cercetat toate cuvintele principale pe care le folosește Biblia pentru închinare și am ajuns la concluzia încântătoare și revoluționară: fiecare cuvânt folosit pentru închinare – atât în Vechiul Testament cât și în cel Nou – descrie o poziție a trupului”.

Fie că este vorba de aplecarea capului (Genesa 24:26; Exod 4:31), fie că este vorba de ridicarea mâinilor (Psalmul 141:2), sau de faptul că oamenii bat din palme (Psalmul 47:1-2), strigă de bucurie, sau se așează pe genunchi (2 Cronici 6:12-13), sau se aruncă cu fața la pământ (Genesa17:3, 17) sau cel mai revoluționar și mai neconvențional act de închinare: dansul (2 Samuel 6:6-14), toate sunt forme de închinare care cuprinde trupul.

Apoi Prince concluzionează cu imaginea închinarii din cer a îngerilor. La fel, îngerii, se închină lui Dumnezeu printr-un act ce implică trupul.

A.W. Tozer: ÎNCHINAREA GIUVAERUL PIERDUT AL BISERICII EVANGHELICE (2)

Scriitorul Tozer, arată că scopul principal al omului pe pământ este închinarea: „Dumnezeu a creat omul cu un scop și acest scop este ... următorul: „Ca să-L glorifice pe Dumnezeu și să se bucure de El pentru totdeauna.” Dumnezeu ne-a creat ca să fim închinători. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu când ne-a adus în lume”.

Definiția pe care Tozer o propune pentru închinare este, fără să fie dogmatic, „a simți din inimă”. Iar sentimentul pe care-l purtăm în inimă se exteriorizează. Se exprimă în exterior într-un mod corespunzător; „Și ce anume va fi exprimat: „Acel simț umilitor, dar încântător de venerație pătrunsă de admirație, și acel fior de uimire”.

Însă, închinarea plăcută lui Dumnezeu este cea în care El a pus niște limite. Omul nu se poate închina oricum. Samaritenii erau persoane care se închinau. Însă ei se închinau „la ce nu cunoșteau”. Este o închinare eretică, după cum o numește Tozer.

Bibliografie

(1) Derek Prince, Închinare liberă, Ed. a II-a, Neemia, Brașov, 2009

(2) Aidan Wilson Tozer, Închinarea: Giuvaerul pierdut al bisericii evenghelice, Perla Suferinței, Suceava, 2009