Pledoarie pentru educația academică: Importanța educației teologice
Recenzie carte: Pledoarie pentru educația academică: Importanța educației teologice
Editori: Gheorghe Mocan, Paul Cristian Ionașcu, Ovidiu Dorin Druhora
Pledoarie pentru educația academică este un volum care își propune un singur lucru, să sublinieze, să evidențieze, importanța educației creștine. Autorii articolelor au cu claritate acest obiectiv în mintea și inima lor. Fie că se aduce în atenție modelul ebraic, al vechiului testament, în care rolul parintelui ca educator este esențial, fie că n-i se oferă modelul Hristos, din evanghelie, cel mai mare învățător al tuturor timpurilor și modul în care El face ucenici, obiectivul este același: importanța educației creștine. Autorii pledează cu multă pasiune pentru educația creștina, articolele lor subliniază cu prisosință nu doar importanța dimensiunii academice (intelectuală) a educației, nu doar dimensiunea teologică (spirituală) ci mai ales implicațiile etice și morale ale acestui demers în viața elevului, a studentului și în ultimă instanță, a fiecărui creștin autentic. Ucenicia creștina reprezintă acest proces complex, unitar, holistic, care integrează organic devenirea întru noua ființa, noua făptura în Cristos (2 Corinteni 5:17); un proces care împletește transformarea, creșterea și maturizarea pe care o aduce viața cu Cristos, cu dragostea plenară față de El și față de aproapele. Ucenicia creștina este tocmai această educație teologică în care dragostea de Dumnezeu și dragostea de Cuvântul Său, se materializează în viața cea nouă, în stilul de viață cristic, un parcurs în care informarea intelectuală duce la formarea spirituală, iar în final, acesta se manifestă în acțiuni ale iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele, o viată transformată, dedicată planului divin pentru care am fost creați (Efeseni 1:12).
La esență, teologia creștină își propune să dezvolte această relație cu Dumnezeu în care accentul cade nu doar pe importanța informațiilor despre Dumnezeu, ci mai ales pe dezvoltarea comuniunii cu Dumnezeu. În secolul IV un ucenic al sfântului Vasile cel Mare, Evagrie Ponticul făcea o afirmație extrem de relevantă pentru creștismul contemporan: “teolog este cel ce se roagă iar cel ce se roagă este teolog.” Evagrius sublinia astfel faptul că teologia înseamnă relație cu divinitatea, o viață de rugăciune, de închinare. Cunoasterea lui Dumnezeu trece dincolo de dimensiunea intelectuală a educației creștine. “Când este privită prin lentilele iubirii, teologia este ințeleasă ca o relație personală care pune accentul pe comuniunea cu Creatorul, eternul autor al legământului, a cărui iubire pentru omenire s-a arătat deplin la cruce” (1)
În teologia și practica sfântului apostol Pavel, găsim repetat, prezente elementele educației teologice. În nou format, biserica din Antiohia, Barnaba si Saul învăța timp de un an comunitatea, iar rezultatul este acela în care ucenicii se identifică și cresc în comuniunea lor cu Cristos. De așa anvergură este expreriența aceasta, încât mărturia lor în societate duce la căpătarea noului nume cu care ei pot fi identificați, vor fi de acum numiți: „creștini” (Fapte 11:25-26). În Corint, fie în sinagogă, fie în casa lui Iustus, timp de un an și jumatate Pavel învăța printre corinteni învățăturile de baza ale credintei creștine, el subliniază cât de esențială este relatția cu Domnul și cât de importantă este dezvoltarea caracterului cristic (după Pavel, dimensiunea etică a evangheliei, este singura care validează manifestarea unei carisme autentice, evidentă unui caracter creștin (Fapte 18:1-11). La Efes marele apostol va face același lucru, va face educație creștină și teologie aplicată. Timp de doi ani, în fiecare zi, în școala lui Tiran, apostolul Pavel va învăța ucenicii, iar dimensiunea misiologică, practica se va observa cu prisosință atunci când ucenicii creștini din această școală vor duce evanghelia în toată provincia Asiei. Educația creștină autentică, daruia așadar, nu doar accentul noii identității în Cristos, mai mult, ea construia caracterul cristic al ucenicilor, iar Duhul Sfânt se manifesta plenar prin minuni și semne, articulând astfel rolul practic, misionar al vietii creștine. (Fapte 19:8-12)
Indiferent în ce context istoric sau cultural ne situăm, în aceste așa numite „scoli pauline” (Antiohia, Corint, Efes) elementul comun al acestui proces de educatie creștina pe care îl regăsim de fiecare dată în viata bisericii, se numeste: „ucenicizare,” formare de ucenici. Modelul Cristos, modelul paulin, modelul bisericii noului testament, gravitează în jurul marelui mandat al Mântuitorului lăsat bisericii înainte de inaltarea Sa la cer: „mergeți și faceți ucenici din toate neamurile.” (Matei 28:16-20).
Marcel Măcelaru subliniază din nou, faptul că educația creștina este prin excelență „pneumatologică,” pentrucă este posibilă doar cu ajutorul și cu implicarea Duhului Sfânt. Isus promitea ucenicilor: „Duhul Sfânt care va veni, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26) “În sensul acesta, studiul teologic, este un proces și o activitate condusă de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt ilumineaza Scriptura și îl ajuta pe credincios sa înteleagă semnificațiile practice necesare pentru viața lui. Îi deschide ochii și mintea să vadă modul în care dragostea lui Dumnezeu se descoperă. Așadar, adevărata cunoastere a lui Dumnezeu este totdeauna darul revelației pe care Duhul Sfânt îl face posibil prin actul educației creștine.” (2)
Fiecare autor și fiecare articol din prezentul volum, se straduiește să sublinieze deopotrivă, toate aceste dimensiuni esențiale care definesc educația creștină. Teza fundamentală a volumului nostru este aceasta: doar educatia teologică, educația creștina, este capabilă să împletească sublim informațiile atât de necesare fiecăruia dintre noi, cu accentul pe formarea caracterului, (formarea spirituală), și nu în ultimul rând, cu echiparea și formarea abilităților de sujire. Cum se exprimă practic și cum se manifestă plenar această iubire și cunoastere a lui Dumnezeu în acțiunile noastre de fiecare zi. Educatia teologică oferă motivația și echiparea necesară pentru implicarea credinciosului în viața cetății, în iubirea aproapelui, în cautarea și susținerea dreptății și adevărului, cu toata dragostea și compasiunea.
Studiul teologic nu este un privilegiu al teologilor, al celor care se pregătesc pentru o vocație pastorală sau misionară. Educația creștină este necesară fiecărui creștin. Ea ajută credinciosul să crească, să se maturizeze ca om nou în Cristos, îl echipează cu o gândire biblică, sănătoasă, matură asupra vieții și asupra destinului divin pe care Dumnezeu îl are pentru el. Creștinul autentic își trăiește astfel viața și mărturia, se implică, se angajeză în dialogul cu societatea și cu temele extrem de complexe ale lumii contemporane (1 Petru 3:15-16). Mărturia lui are impact și relevanță în toate aspectele și sferele vieții de zi cu zi.
Observăm îngrijorare, faptul că tot mai puțini credincioși, indiferent de confesiune, prezintă un interes scăzut pentru cunoașterea Sfintelor Scripturii. Scopul cărții de față, este de a încuraja creștinii să poată dezvolta o inimă aleasă, la fel ca și credincioșii din Berea, care „cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este așa.” (Fapte 17:11) Pentru mult timp, creștinilor, în special celor în Evul Mediu, nu l-i s-a dat voie să dețină un manuscris al Bibliei. Nu era tradusă Scriptura în limba poporului. Doar clerul era cel care avea voie să citească și să interpreteze Scriptura. Însă, Dumnezeu a trezit duhul unor oameni precum Martin Luther, care au tradus biblia, desigur, nu fără riscuri. Azi, beneficiem, nu numai de traducerea bibliei în limba română ci și de libertatea de a o citi.
Cândva „regina științelor”, teologia a trecut și ea prin vitregia vremurilor. Rezervată inițial mediilor mănăstirești, apoi deschisă tot mai mult spre mireni, teologia a ajuns în cele din urmă în universități, o știință egală cu celelalte. Această mișcare a avut loc întâi în apus, dar apoi s-a răspândit și în răsărit, cu specificul de rigoare. În drumul ei sinuos, teologia a „învățat” ea însăși multe despre oameni și împrejurări. A „învățat” inclusiv faptul că poate să fie uneori atât de confesională și reacționară, încât să devină efectiv o armă ideologică. Uneori a devenit excesiv de spiritualizată, alteori excesiv de secularizată. În tot cazul, nu ne putem îndoi de dinamica ei și nici de oferta impresionantă pe care ne-o propune, secol după secol.
Acestui demers de cunoaștere ne alăturăm și noi, aici. Eseurile conținute în această carte se vor a fi pledoarii pentru studiul temeinic al teologiei, dar într-o manieră deschisă, inteligentă și utilă. Spectrul creștin este amplu, provocările pe măsură. Confesionalizarea creștinismului are slăbiciunile ei inerente, însă tocmai înțelegerea amplă a gândirii teologice ne poate pune la adăpost. A înțelege complexitatea preocupărilor din interiorul Bisericii, răspunsul pe care aceasta a trebuit să-l dea istoriei prin care trecea, toate acestea ne obligă la o permanentă redefinire și adaptare.
Fără îndoială, inima acestui demers rămâne Sfânta Scriptură. După cum veți observa, recursul – direct și indirect – la textul sacru este elocvent. Cărțile canonice reprezintă punctul de plecare și suportul autoritar pentru orice elaborare ulterioară. De aici importanța interpretării și aplicării, deprinderi pe care nu le putem obține în afara teologiei. Ea ne oferă instrumentele și principiile, ea ne arată pericolele și țelurile. Aprofundarea voii lui Dumnezeu este un exercițiu complex și care are nevoie de multe resurse. La un moment dat vom observa că orice informație, oricât ar fi de contextuală, ne este de ajutor pentru înțelegerea întregului.
Și astfel, teologia ne ajută să integrăm propria experiență cu Dumnezeu în planul revelației Sale scripturale și nu numai. Ne ține smeriți, mai ales după ce facem cunoștință cu înaintașii noștri mult mai experimentați, dar și cu o seamă de contemporani erudiți. Fără studiul asiduu al acestor izvoare, fără o curiozitate educată și o disponibilitate crescândă pentru efort, universul nostru va rămâne mărginit și subiectiv. Să ne aventurăm, așadar!
(1) Marcel Macelaru, “Loving God and studying theology – a call for every Christian” articol aparut in Revista Ekklesia, Misiunea Genesis (numar aniversar, Chicago octombrie 2024)
(2) idem
