Pe urmele credinței lui Avraam - Beniamin Fărăgău

Daca nu ar exista credinta draceasca, zadarnica si neputincioasa cand este vorba de mantuirea noastra, nu ar trebui sa tinem cont de cerinta lui Pavel adresata corintenilor: "Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva incercati-va" (2 Cor. 13:5). Intrebarea este cum anume facem acest lucru. Afirmatia din Genesa 15:6 - "Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire" - a ramas ca o conditie a mantuirii, reiterata deseori in scrierile Noului Testament. In baza credintei sale, Avram a fosta les si numit de Dumnezeu tatal tuturor celor credinciosi, motiv pentru care am decis sa pornim pe urmele lui, ca sa descoperim tiparele credintei mantuitoare. Dar poate unii vor intreba de ce trebuie sa ne intoarcem la Avram daca a venit Samanta lui, Domnul Isus Hristos? Raspunsul trebuie sa il cautam in natura lui Dumnezeu si a neprihanirii pe care ne-o ofera. Nu doar Dumnezeu este acelasi ieri, azi si in veci, ci si neprihanirea sau mantuirea pe care ne-o ofera El. Aceasta are ca fundament lucrarea desavarsita a Intrupatului Sau Fiu si se obtine prin credinta in Cel care L-a inviat din morti pe Isus Hristos Domnul nostru. Aceasta cale a credintei este aceeasi atat in Vechiul, cat si in Noul Testament. In Romani, Pavel ii considera a fi neprihaniti pe cei care "calca pe urmele credintei aceleia pe care o avea tatal nostru Avraam" (4:12). Prin urmare, pasind pe urmele lui Avram descoperim procesul plamadirii credintei mantuitoare.