Ce sunt terafimii?
În cartea Genesa citim următoarele:
„Pe când Laban se dusese să-și tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său” (Genesa 31:19)
„Dar acum, odată ce ai plecat, pentrucă te topești de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?” (Genesa 31:30)
„Rahela luase idolii, îi pusese subt samarul cămilei și șezuse deasupra” (Genesa 31:34)
Idolii despre care vorbește Scriptura în aceste versete se numesc terafimi. Terafimii sunt de origine semitică și sunt numiți dumnezeii caselor. Numele denotă ideea de lucrare a necurăției. Ebr. toref înseamnă lucrări de necurăție.
Rabinul Tanchuma a afirmat estfel despre acești idoli:
„Cum erau ei construiții: se lua întâiul născut de parte bărbătească îl ucideau apoi îl presărau cu sare și condimente. Scriau numele unui demon pe o tablă de aur pe care o puneau sub limba copilului după care se practica anumite ritualuri magice. După această procedură se introducea cadavrul într-o gaură din perete și aprindeau lumânări înaintea acestuia. Apoi se închinau înaintea lui iar acesta le vorbea în șoaptă” (Midrash Tanchuma, Vayetze 12:2).
Aceasta este o practică demonică pe care Scriptura o condamnă. Porunca din Deuteronom spune:
„Să nu fie la tine nimeni care să-și treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; și din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta” (Deuteronom 18:10-12)
Cei ce cheamă duhurile înseamnă: cei ce cheamă demonii. Cei care vorbesc cu demonii. Zaharia spune că terafimii (ie. demonii) pot vorbii cu închinătorii lor: „Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii proorocesc minciuni, visurile mint și mângâie cu deșertăciuni” (Zah. 10:2)
Zaharia asociază închinarea la terafimi cu ghicitoria. Această practică se numește necromanție( ie. practică magică constând în invocarea duhurilor morților pentru aflarea viitorului).
Pavel afirmă și el în privința aceasta astfe:
„Dimpotrivă, eu zic că ce jerfesc Neamurile, jertfesc dracilor, și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți în împărtășire cu dracii”(1 Cor. 10:20)
Profetul Ezechiel afirmă și el:
„Căci împăratul Babilonului stă la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să dea cu bobii; el scutură săgețile, întreabă terafimii, și cercetează ficatul” (Ezechiel 21:21)
Iosia a fost regele care a stârpit din țara lui Israel pe toți cei care se închinau terafimilor:
„Mai mult, Iosia a stîrpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii, și toate urîciunile cari se vedeau în țara lui Iuda și la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii, scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. ” (2 Regi 23:24)
Din nou închinarea la terafimi este asociată cu chemarea duhurilor morților și cu demonii. Asocierea aceasta este făcută și de profetul Samuel când zice:
„Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea și împotrivirea nu este mai puțin vinovată dect închinarea la idoli și terafimii” (1 Samuel 15:23)
Rămânând tot la cartea lui Samuel, citim în capitolul 28 următoarele:
„Atunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutați-mi o femeie care să cheme morții, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morții.” Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine și a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort și scoală-mi pe cine-ți voi spune” (1 Samuel 28:7-9)
În opinia mea, această femeie – care era un necromanțier – era o închinătoare la terafimi.
Cu toate că Saul dădu-se porunca să fie scoși din Israel toți necromanții, în casa lui Mical, fiica lui, sau găsit astfel de idoli. Iată ce citim din sfânta Scriptură:
„În urmă Mical a luat terafimul și l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului și l-a învelit cu o haină” (1 Samuel 19:13)
„Oamenii aceia s-au întors și iată că terafimul era în pat și în jurul capului era o piele de capră” (1 Samuel 19:16)
