Cinci pași spre o pocăință autentică
Pocăința este centru propovăduirii profeților din Vechiul Testament, a Mântuitorului cât și a apostolilor. Ea este o poruncă divină pentru TOȚI oamenii după cum este scris:
„Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17:30)
Aș dorii în acest mic studiu să vedem cinci pași pe care cineva trebuie să-i parcurgă pentru a avea o pocăință autentică.
1. Recunoaterea păcatelor
Primul pas spre o pocăință autentică este recunoașterea păcatelor pe care cineva le poate avea în viață. În psalmul 51 David scrie:
„Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curățește-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, și păcatul meu stă necurmat înaintea mea” (Psalmul 51:1-3)
David își începe rugăciunea prin a-i cere iertare Domnului (vv. 1-2). Însă în versetul 3 David spune de ce își cere iertare: „căci îmi cunosc bine fărădelegile”. Cu alte cuvinte David își cere iertare pentru un păcate pe care le-a recunoscut că le are.
2. Regret pentru păcatele înfăptuite
Al doilea pas pe care omul trebuie să-l facă este să-și regrete păcatele comise. Același David afirmă:
„Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu” (Psalmul 38:18)
„mă doare de păcatul meu” este o expresie care arată regretul lui David pentru ceea ce a făcut.
În Evanghelia lui Luca citim despre o femeie păcătoasă care a intrat în casa unui fariseu, loc unde era și Domnul Yeshua și a început a-și plânge păcatul. Iată ce citim din sfânta carte:
„Un Fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa Fariseului și a șezut la masă. Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor și stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-i stropească picioarele cu lacrămile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir” (Luca 7:36-38)
De unde știm că era un plâns al pocăinței, al regretului? Din întâmplarea în cauză.
În versetul 47 este scris: „De aceea îți spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate”. „de aceea” este o exprimare ce arată o acțiune sau o exprimare făcută anterior. Fiindcă femeia a plâns (și-a plans păcatele ei care sunt multe) a fost iertată. Se vede clar din această întâmplare că acolo era un plâns al pocăinței.
3. Mărturisirea păcatelor
Următorul pas este mărturisirea păcatelor. Iată ce citim, tot din scrierile împăratului David:
„Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32:3-5)
Ca mărturisirea păcatelor să fie cu efect, ea trebuie să aibă la bază recunoașterea și regretul față de păcat. Mărturisirea păcatelor fără cele două elemente este una fără rod.
Iată ce scria și apostolul Iacov:
„Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16)
4. Renunțare la păcate
În cartea proverbele citim următoarele:
„Cine își ascunde fărădelegile, nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele, capătă îndurare” (Proverbele 28:13)
Solomon este foarte clar când afirmă: „dar cine le mărturisește și se lasă de ele, capătă îndurare”. Mărturisirea păcatelor fără a a avea dorința de a renunța la ele, acea mărturisire nu are valoare. În privința aceasta profetul Ieremia afirmă:
„Dar iată că voi vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare, cari nu slujesc la nimic. Cum? Furați, ucideți, preacurviți, jurați strâmb, aduceți tămâie lui Baal, mergeți după alți dumnezei pe cari nu-i cunoașteți!... Și apoi veniți să vă înfățișați înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu și ziceți: „Suntem izbăviți!”... ca iarăș să faceți toate aceste urâciuni!” (Ieremia 7:8-10)
5. Păzește poruncile Domnului
După cum am amintit în introducere, profeții Vechiului Testament au predicat pocăința. aceștia spuneau:
„Domnul a înștiințat pe Israel și Iuda prin toți proorocii Lui, prin toți văzătorii și le-a zis: „Întoarceți-vă dela căile voastre cele rele și păziți poruncile și rânduielile Mele, urmând în totul Legea pe care am dat-o părinților voștri și pe care v'am trimes-o prin robii Mei proorocii” (2 Regi 17:13)
Vebul a întoarce este termenul pentru pocăință. Profeții au spus că oamnenii trebuie să se pocăiască (întoarcă) ȘI să păzească poruncile poruncile Domnului.
În aceeași privință vorbesc și apostolii Domnului. Apostolul Pavel afirmă:
„De aceea, lăsați-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentrucă suntem mădulare unii altora” (Efeseni 4:25)
„Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit” (Efeseni 4:28)
Iar apostolul Ioan afirmă:
„Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc”, și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos și adevărul nu este în el” (1 Ioan 2:3-4)
