De ce trebuie să ne pocăim?
În predica lui Petru din Templu, pe care o găsim în cartea Faptele Apostolilor, citim următoarea frază:
„Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare și să trimeată pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Mesia Yeshua, pe care cerul trebuie să-l primească, până la vremile așezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi prooroci din vechime” (Fapte 3:29-21)
Apostolul Petru indică în acest pasaj, trei motive pentru care omul TREBUIE să se pocăiască, și anume: a) să vi se șteargă păcatele, b) să vină vremurile de învioare și c) să revină Domnul Yeshua.
a) Să vi se șteargă păcatele
Petru afirmă: „Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele”. „pentru ca” exprimă motivul pentru care o persoană trebuie să se pocăiască.
Pentru ca o persoană să aibă păcatele iertate, nu există nimic alteceva, lăsat de Dumnezeu pe paginile Scripturii, decât actul pocăinței. Profetul Ioel afirmă:
„Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet! Sfîșiați-vă inimile nu hainele și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate, și-i pare rău de relele pe cari le trimete” (Ioel 2:12-13)
Dumnezeu afirmă prin profet, de fapt poruncește (imperativul întoarceți-vă la Mine) oamenilor să se pocăiască. Omul care se pocăiește găsește la Dumnezeu iertare.
În rugăciunea lui Solomon de la inaugurarea Templului, găsim următoarele (voi aduce înaintea cititorului doar o parte din rugăciune):
„Când cerul va fi închis și nu va fi ploaie, din pricina păcatelor lor împotriva Ta: dacă se vor ruga în acest loc și vor da slavă Numelui Tău și dacă se vor întoarce de la păcatele lor (pentrucă-i vei fi pedepsit), ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel, învață-i calea cea bună în care trebuie să meargă și trimete ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moștenire poporului Tău!” (2 Cronici 6:26-27)
b) Să vină vremurile de înviorare
Expresia „vremurile de înviorare” în opinia mea înseamnă trezire spirituală. Daniel, profetul din exil, se pocăiește, se roagă și postește pentru păcatele lui și ale poporului său (Daniel 9:1-19). Pe când se ruga, îngerul Gabriel a venit la Daniel și i-a dat o revelație (vv. 20-27). Prin aceasta Dumnezeu i-a înviorat duhul.
În vremea sfârșitului, înainte de revenirea Domnului Yeshua, poporul Israel se va pocăi și-L va recunoaște pe El (Yeshua) ca fiind Mesia și astfel vor vi salvați și înviorați. Iată ce afirmă profetul Zaharia:
„Atunci voi turna peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare și de rugăciune și își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, și-l vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut” (Zaharia 12:10)
c) Să revină Domnul Yeshua
Petru afirmă: „Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca ... să trimeată pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Mesia Yeshua”.
Pocăința noastră, îl va readuce pe Mesia Yeshua mai repede pe pământ. Dumnezeu Tatăl, dorește ca toți oamenii să se pocăiască. De aceea Mesia nu a venit încă!
Petru afirmă în privința aceasta:
„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință” (2 Petr 3:9)
De aceea, în concluzie, închei cu versetele pe care Ieremia le spune:
„De ce să se plângă omul cât trăiește? Ficare să se plângă mai bine de păcatele lui! Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul” (Plângerile lui Ieremia 3:39-40)
