Dumnezeii popoarelor

„Căci toți dumnezeii popoarelor sunt niște idoli, dar Domnul a făcut cerurile” (Psalmul96:5)

Expresia psalmistului: „Căci toți dumnezeii popoarelor sunt niște idoli” este tradusă în Septuaginta astfel: „Căci toți dumnezeii popoarelor sunt niște demoni”. Oare de ce s-a tradus așa?

Pentru că acest psalm este în corelație cu alte versete biblice. Spre exemplu, în cartea Deuteronom citim:

„Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe cari nu-i cunoșteau, Dumnezei noi, veniți de curând” (Deuteronom 32:17)

Apostolul Pavel preia această idee când spune:

„Dimpotrivă, eu zic că ce jerfesc Neamurile, jertfesc dracilor, și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți în împărtășire cu dracii” (1 Corinteni 10:20)

Atunci când Pavel se duce în Atena să predice Evanghelia, oamenii din oraș au fost familiarizați cu acest fel de vorbire. Iată ce au afirmat:

„Unii din filosofii epicurieni și stoici au intrat în vorbă cu el. Și unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alții, când l-au auzit că vestește pe Isus și învierea, ziceau: „Pare că vestește niște dumnezei străini” (Fapte 17:18)

Expresia din greacă pentru „dumnezei” este daimonion și se traduce prin demoni. Iar când Pavel le spune că ei sunt niște închinători la demoni, par să fie fără reacție, inofensivi:

„Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați Atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși” (Fapte 17:22)

Termenul grec pentru „religios” este deisidaimonesteros ce înseamnă unul care respectă demonii.

În concluzie, privind la aceste versete, demonii sunt dumnezeii la care se închină neamurile, niște dumnezeui străini de Adevăratul Dumnezeu, de Cel care a creat cerurile!