Importanța Cuvântului lui Dumnezu în viața credinciosului
Text: Psalmul 119:98-105
Introducere:
Apostolul Pavel afirmă următorul adevăr: Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu(2 Tim. 3:16). Iar în cartea Exod Moise afirmă: Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte și a zis … (Ex. 20:1). Având în vederea aceste două mari adevăruri să privim la textul din cartea psalmilor și să desprindem trei adevăruri din acest text.
I. Cuvântul lui Dumnezeu dă înțelepciune și pricepere (Ps. 119:98, 100)
Înțelepciunea și priceperea sunt surori. Merg mână în mână. Acest adevăr îl găsim scris în cartea Proverbele: Prin înțelepciune a întemeiat Domnul pămîntul și prin pricepere a întărit El cerurile (3:19). Mai sunt și alte pasaje care vorbesc despre acest fapt (vezi: Dan. 1:17; 2 Cron. 1:10-11). Dumnezeu a chemat pe Bețaleel la facearea cortului și l-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înțelepciune, pricepere și știință ... (Ex. 35:31).
Aș dorii acum să definim acești doi termeni: înțelepciunea și priceperea.
ÎNȚELEPCIUNEA este capacitatea de a înțelege și de a judeca lucrurile: Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege …(Dt. 32:29)
PRICEPEREA este capacitatea de a ști cum se fac lucrurile: Vorbește cu toți cei destoinici, cărora le-am dat un duh de pricepere, să facă … (Ex. 28:3)
Iosif devenit coregentul lui Faraon, a fost persoana care a putut înțelege visul lui Faraon cu anii de belșug și secetă (Gen. 41:16-32). Însă nu numai atât, Iosif a avut capacitatea de a sfătui pe Faraon ce trebuie să facă în acești ani de belșug și secetă (Gen. 41:33-36). Din pricina aceasta Farao a exclamat:
Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor lui. Și Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” Și Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput și atât de înțelept ca tine. Te pun mai mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai pe sus de tine.” (Gen. 41:37-40)
Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu dă înțelapciune și pricepere. În cartea Deuteronom găsim scris același adevăr, când Moise vorbea de poruncile Domnului: Să le păziți și să le împliniți; căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput!” (4:6).
II. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață (Ps. 119:99,102)
Scriptura este inspirația lui Dumnezeu care ne dă învățătură: Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună (2 Tim. 3:16-17). Iar în epistola către romani Pavel scrie: Tu, care te numești Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoști voia Lui, care știi să faci deosebire între lucruri, pentrucă ești învățat de Lege (Rm. 2:17-18). Din aceste două versete înțelegem pe de altă parte că, Cuvântul lui Dumneze ne învață să facem deosebire între lucruri. Prin urmare în Sfânta Scriptură găsim răspuns la toate întrebările noastre cât și răspuns la toate subiectele pe care voim să le abordăm.
În cartea 1 Regi 13:1-32, găsim scris despre un om a lui Dumnezeu, un profet, care a fost trimis de Dumnezeu să proorocească împotiva lui Ieroboam. După ce acesta proorocește, altarul s-a despicat și cenușa de pe el s-a vărsat. Când Ieroboam a auzit mesajul omului lui Dumnezeu, a dat sentința:Prindeți-l! Însă mâna, pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui, s-a uscat și n-a putut s-o întoarcă înapoi (v. 4). La rugăciunea profetului Ieroboam s-a vindecat (v. 6). Dar ceea ce voiesc să scot în evidență din acest pasaj este următorul aspect: când profetul a fost invitat de „rege” să intre și să mănânce la masă cu el și să primească daruri, profetul afirmă: jumătate din casa ta să-mi dai, și n-aș intra cu tine. Nu voi mânca pâine și nu voi bea apă în locul acesta; căci iată ce poruncă mi-a fost dată prin cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, nici să bei apă și nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce” (vv. 8-9). Ceea ce este de admirat la acest om până în punctul acesta este ascultarea lui de Cuvântul Domnului.
III. Cuvântul lui Dumnezeu ne păzește de rău (Ps. 119:101)
Cuvântul lui Dumnezeu este lumina noastră în întunerec (Ps. 119:105). Trăim în lumea acasta plină de întunerec și prin urmare nu vedem bine pe unde trebuie să mergem, însă Cuvântul lui Dumnzeu este lumina noastră și ne luminează drumul și viața. El ne păzește de rău. Iov afirmă și el următoarele:
Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul. dar omul nu ia seama. El vorbește prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înștiințări și le întipărește învățăturile Lui, ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile sabiei (Iov 33:14-18)
Israel a fost în război cu Siria (2 Regi 6:8-13). Când împăratul Siriei își făcea planurile de război împreună cu generalii săi, Dumnezeu descoperea profetului Elisei planurile pe care acesta le făcea. Scriptura spune că Elisei înștiința pe împăratul lui Israel de planurile împăratului Siriei, după care zicea: Ferește-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunși Sirienii (v. 9). Atunci Israel nu trecea prin locul unde erau sirieni ci îi ocolea ca să nu cadă în capcana lor. Astfel au fost feriți israeliții de rău. Prin Cuvântul Domnului. De aceea este foarte important să ne bazăm pe Cuvântul lui Dumnezeu în lupta noastră spirituală (Ef. 6:13-17).
Concluzie
În concluzie aș dorii să remarcăm următoarele adevăruri: Cuvântul lui Dumnezeu este important în viața credinciosului deoarece ne dă înțelepciune și pricepere. Însă nu numai atât. Ne învață și ne păzește de rău cu condiția să ascultăm de el.
