Păcatul care a adus binecuvântare
„Când vei socoti pe copiii lui Israel și le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani, pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviți de nici o urgie, cu prilejul acestei numărători” (Exod 30:12)
Acest verset a fost interpretat de unii rabinii evrei astfel:
„Fiecare din ei să dea (Exod 30:12). Observați că Israel este atât de iubit încât chiar și păcatele lor le-au adus un benefit considerabil. Dacă păcatele lor au putut face astfel, cu cât mai mult faptele lor. Veți găsii că atunci când Iacov la trimis pe Iosif la frații săi, l-au privit cum se apropie și au zis unul către altul: Iată acest visător venind. Haideți acum să-l omorâm (Gen. 37:19-20)” (Midrash Tanchuma – Ki Tisa 2)
Ceea ce înțelegem din această interpretare este că păcatul comis de frații lui Iosif au adus o binecuvântare familiei. Și așa este! După ce Iosif a fost vândut Ismaeliților, aceștia l-au dus în Egipt. După multă vreme Iosif a fost ridicat la rang de prim ministru și astfel conducea lumea cunoscută de atunci.
Când Iosif se face cunoscut fraților lui, acesta l-i se adresează cu rmătoarele cuvinte:
„Acum, nu vă întristați și nu fiți mâhniți că m-ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră” (Gen. 45:5)
Cu alte cuvinte păcatul comis de frații lui Iosif asupra sa, le-a adus binecuvântare familiilor lor cât și a lumii de atunci prin faptul că Iosif i-a salvat de la moarte.
Înainte ca preoții să-L dea pe Domnul Yeshua în mâinile lui Pilat, aceștia au avut un sfat în care s-au sfătuit astfel:
„Atunci preoții cei mai de seamă și Fariseii au adunat Soborul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-l lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni Romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul.” Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod și să nu piară tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. Din ziua aceea, au hotărât să-l omoare” (Ioan 11:47-53)
Hotărârea de a ucide pe Isus a adus o mare binecuvântare lumii. De ce? Doar prin moartea Lui noi putem să avem răscumpărarea suflatelor noastre după cum spune apostolul Petru:
„Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană” (1 Petru 1:18-19)
În aceași privință Pavel spune:
„Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?” (Rom. 11:11-12)
Prin urmare păcatul respingerii Domnului Yeshua de către poporul evreu, a adus o mare bogăție lumii, neamurilor. S-a făcut posibilă și mântuirea lor.