Voi înălța paharul izbăvirilor
„Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine? Voi înălța paharul izbăvirilor și voi chema Numele Domnului” (Psalmul 116:12-13)
La întrebarea pe care o pune în versetul 12, psalmistul răspunde: „Voi înălța paharul izbăvirilor”. Din această exprimare învățăm două adevăruri:
a) Este un singur pahar: „Voi înălța paharul …”
Conform tradiției iudaice, la masa de paști se consuma patru pahare de vin, în amintirea răscumpărării și salvării poporului evreu de sub robia egipteană. Apostolii, în scrierile lor descriu doar două din ele (vezi Luca 22:15-20).
Însă Scriptura pune accentul doar pe un pahar. Domnul Yeshua a spus:
„Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi” (Luca 22:20)
Folosind expresia „paharul” aduce în atenție faptul că doar unul singul este paharul care contează. Este paharul Noului Legământ: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi”.
În privința aceasta Pavel afirmă:
„Tot astfel, după cină, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veți bea din el.” Pentrucă, oridecâteori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, până va veni El” (1 Corinteni 11:25-26)
Doar bând din „paharul acesta”, paharul care vorbește despre Noul Legământ, vestim „moartea Domnului până va venii El”.
b) Izbăvirile Domnului: „Voi înălța paharul izbăvirilor”
Când vorbim de izbăvire vorbim de mântuire. Este vorba de unul și același lucru. Mântuire înseamnă de fapt salvare, fie că este vorba de o salvare din păcat, fie că este vorba de o salvare din boală sau din vreun necaz. Bineînțeles cea mai mare salvare pe care am primit-o din partea Domnului este salvarea din păcat. Iată ce afirmă apostolul Pavel:
„El ne-a izbăvit de supt puterea întunerecului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1:13)
Pentru această salvare trebuie în primul rând să „înălțăm paharul izbăvărilor”. Pentru aceasta trebuie să-i mulțumim Domnului. Însă nu trebuie să le neglijăm nici pe celelalte. Trebuie să-I mulțumim Domnului atât pentru slavarea pe care ne-o dă din bolile noastre dar și din necazurile noastre:
„Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui și a spus în fața întregului norod, din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată numai decât. Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit, du-te în pace” (Luca 8:47-48)
Mântuirea despre care se vorbește în acest text este una din boală.
„Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15)
Iar în acest verset, salvarea este una din necaz.
